Descriere
Volumul de proză scurtă Străina de la ultimul etaj, aparținând scriitoarei Maria Bertoldo-Stocheci, continuă seria de literatură feminină contemporană într-o formulă în care factorii creativi și formele de expresie se îmbină sub semnul armoniei și gravitează în jurul ideii de inexistență a unei granițe între realitate și ficțiune. De la distanță de casă, dar sondând atât în zona de obârșie identitară, cât și în spațiul țări(lor) adoptive aspecte din viața și din agenda morală a unor personaje pe cât de oneste și convingătoare, pe atât de insolite, Maria Bertoldo-Stocheci ne încântă cu o selecție de splendide povești și întâmplări memorabile, relatate când cu o fragilitate de porțelan, când cu o forță de gladiator. Stilul limpede, cursiv, persuasiv și alert – însă deosebit de expresiv și de aplecat spre detalii minuțios alese – nu face decât să potențeze charisma acestui volum. Trebuie spus că autoarea și cuvintele ei sunt într-o congruență perfectă, fiind deopotrivă de elegante, sincere, sofisticate, autentice, aristocratice chiar, ceea ce e cu atât mai admirabil cu cât amenințarea clișeelor pare să devină, în prezent, tot mai sufocantă. Privit în ansamblu, volumul Mariei Bertoldo-Stocheci se derulează sub auspiciile unei impresionante abilități literare, ce caracterizează întregul său demers artistic.
(Violeta Borzea, editor)
Fragment din carte:
Chiriașa de la ultimul etaj a atras imediat atenția vecinilor. Niciun străin nu locuise până atunci în vechiul lor palazzo. Erau curioși și suspicioși: „Cine mai e și străina asta? De unde a apărut? Cu ce se ocupă? De ce nu salută?“ Câțiva domni mai sociabili au încercat să intre în vorbă cu ea. Nicio șansă, străina de la ultimul etaj nu se deranja nici măcar să le arunce o privire. Trecea pe lângă ei grăbită, mereu elegantă, lăsând în urmă o dâră de parfum fin. Nici domnul Rossi nu avea pace. A început, sub diverse pretexte, să facă vizite dese la apartamentul închiriat. Suna prevăzător la ușă, iar dacă tânăra nu deschidea, intra cu cheile de rezervă. În fond, era proprietar, avea tot dreptul. Apartamentul nu suferise nicio modificare, dar, în mod inexplicabil, arăta altfel, mai luminos, mai viu, mai parfumat. Dulapurile vechi ale austerei lui mame erau acum ticsite de haine și eșarfe colorate, iar sertarele comodei ascundeau piese de lenjerie intimă cum numai în vitrinele anumitor magazine mai văzuse. Pentru domnul Rossi, casa în care crescuse i se arăta acum ca un univers misterios, excitant și interzis.
Despre autor
Maria Bertoldo-Stocheci s-a născut în comuna Chiojdu, județul Buzău, și a studiat la Universitatea din București, absolvind, în anul 1991, Facultatea de Drept. După douăzeci și trei de ani de carieră juridică în București, s-a transferat în Malta, unde a locuit patru ani.
Din anul 2018, locuiește în Italia. Maria spune despre ea: „Deși sunt o persoană relativ simplă, am o biografie complicată. Sunt cetățean român, dar și italian, locuiesc în Italia, dar am și rezidență malteză. Înainte de a fi Maria Bertoldo, am fost Maria Ene, iar înainte de a fi Maria Ene, am fost Maria Stocheci.
Pentru a risipi confuzia autorităților italiene, care nu mai înțelegeau cine sunt, am obținut, la un moment dat, chiar și un act consular care atesta că cele trei Marii sunt, de fapt, una singură (dar cu trei pălării). Pe vremea când numele meu era Stocheci și eram doar o fată timidă de la țară, când nu citeam toate cărțile care îmi picau în mână, obișnuiam să scriu poezii melancolice, piese vesele de teatru și, mai târziu, lungi pagini de jurnal. Din păcate (sau din fericire), nu mai am nicio dovadă a acelei intense activități literare; prin anii ’80, era o mare criză de hârtie, iar mama, fire practică, a folosit paginile respective pentru împachetarea ouălor pe care ni le trimitea la internat mie sau surorilor mele.
În 1990, mi-am pus pe cap pălăria numită «Ene» și mulți ani nu am mai scris nimic, în afară de acte juridice sau chiar proiecte de legi ori alte acte normative. Tot un fel de proză, cum ar fi spus maestrul meu din avocatură, care considera că juriștii «fac literatură» fără să știe, așa cum toată lumea, cu sau fără studii juridice, «face drept» fără să știe.
Din anul 2014, când am devenit oficial Maria Bertoldo, am reînceput să scriu și chiar să public o serie de povestiri în revista online Catchy, iar în anul de grație 2022, am publicat, la Editura Național, primul volum de proză scurtă, Străina de la ultimul etaj. Numele meu de autoare este Maria Bertoldo-Stocheci și încerc, atunci când scriu, să împletesc experiența femeii mature care sunt astăzi cu sinceritatea copilei timide care am fost odată“.
Produse similare
-
Story Messages
45.00lei -
Messaggi di Favola
45.00lei -
Oameni care m-au trăit
39.00lei