Se spune despre iubirea zilelor noastre că a devenit mai degrabă o acțiune decât un sentiment, prin urmare nu mai ține de hazard, de întâmplare, de intervenția divină sau de aranjamentul universului, ci de propria voință, care deseori ne situează în rolul de perdanți. Iar dacă nu mai e decât consecința orientării conștiente a omului spre realizarea acestui scop și deci efortul alocat atingerii acestuia, unde mai sunt magia, farmecul indicibil al necunoscutului, povestea predestinării în care am fost învățați să credem cu obstinație, încă din faza embrionară a înțelegerii noastre asupra lumii? Pe câmpul de luptă al vieții de zi cu zi, distruge rațiunea vraja, conducându-ne spre singurătate? În acest volum – de o seducătoare diversitate și profunzime – al inefabilelor verbalizări ce au drept cuvânt catalizator iubirea, douăzeci de scriitori de o fascinantă virtuozitate literară au răspuns aceleiași provocări, rezultând un fermecător display chintesențial masculin, pe care se pot admira, și chiar compara, nenumărate fațete și avataruri ale iubirii zilelor noastre. Nu e ușor să scrii  despre dragoste când amenințarea clișeului, a banalității și chiar a kitsch-ului poate submina potențialul oricărui text. Cu toate acestea, povestirile incluse în acest volum, generos argumentate stilistic și cu o bogată consistență, indiferent de registrul în care sunt scrise, alcătuiesc, dincolo de orice limitări superficiale sau șablonizări, un sensibil și expresiv glosar de istorii despre iubire, a căror varietate și măiestrie susținută de incontestabilă facondă conferă întregului nu doar carismă, ci și verosimilitate, sinceritate și mai ales forță. Perfecta congruență a textelor revelează tulburător efervescența și bucuria actului creativ, ce subliniază perpetuu ideea că iubirea este cea mai inalienabilă și insațiabilă dorință dintre toate, singura menită să ne accentueze vulnerabilitatea în rolul propriu din spectacolul lumii. Lirice, elegiace, învăluitoare, duioase sau puternice, cinice, pline de forță, textele prezente în volum demonstrează chiar fără a-și propune, în construcții narative tulburătoare, că iubirea ne este nu doar un limbaj universal, ci și matcă identitară, madlenă proustiană, drum de întoarcere acasă, iesle a nașterii. Deși dinspre scriitorii din toate epocile și curentele literare ne-au parvenit infinite povești de dragoste, în proză, în versuri sau artă dramatică, mai convingătoare – trecând proba timpului – sau mai desuete, unul dintre cele mai frumoase texte despre dragoste rămâne acest fragment din Epistola către corinteni a Apostolului Pavel: „De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am,  făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată“. Departe de a fi exhaustiv, câtă vreme există tot atâtea percepții și receptări ale iubirii câte suflete ajung să o trăiască, acest volum se constituie drept un smerit omagiu închinat eternului sentiment – comparabil, după cum zice un personaj al lui Camil Petrescu, cu „ceea ce simte somnambulul pentru lună“ –, așadar, de dragul unui demers constructiv și deosebit de asumat a cărui unică menire este le plaisir du texte, vă invităm să primiți în chip de euharistie aceste diverse arheologii sentimentale, unele dintre cele mai frumoase posibile, și să le judecați nu în lumina reflectoarelor, ci în căușul inimii, cu ochii larg închiși.

(Violeta Borzea, editor)